Am mai pierdut

de Pablo Neruda

Am mai pierdut si ast amurg.
Nimeni, nu ne-a vazut, in seara asta,
tinandu-ne de mana, la caderea noptii,
albastru - peste lume.

Am vazut - de la fereastra,
miracolul apusului de soare-n zariste
Uneori - ca o moneda
un scapat de soare-mi stralucea in maini.

Mi te vedeam, intr-un aeve cu sufletul meu
ravasit de tristetea ce mi-o stii.
Pe unde-mi umblai atunci?
Printre ce fel deoameni-ti dramuiai spusele?

De ce oare da navala iubirea,
-n sufletul meu, dintr-o data,
-atunci cand sunt trist si tu
-mi esti departe?

Mi-a cazut din mana cartea
pe care o iau pe genunchi - atunci cand
cade amurgul si ca un caine ranit
la picioare-mi cade capa.

Mereu si mereu mi te-ndepartezi
-n amurgurile, unde noaptea-si sterge,
statuile curgand.